Imagine
...de Ion Cristoiu
Un tinerel scund, cu o pată urîtă pe obrazul drept, duce un palmier smuls din pămînt cu rădăcină cu tot.
E palmierul sădit de municipalitate în Centru, pentru a marca înfrăţirea localităţii cu oraşul Palermo din Sicilia.
La ceremonie, transmisă în direct pe toate posturile TV, a participat şi primarul oraşului Palermo, un moşneag de treabă.
Persoana sa a stîrnit un deosebit interes în rîndurile celor care căscau gura pe margine.
Toţi s-au întrebat dacă moşneagul se căneşte sau nu.
Tînărul a luat palmierul în plină zi, profitînd de ambuteiajul cumplit care se produce zilnic în Centru.
Ca să nu se usuce pe drum, îi toarnă din cînd în cînd apă plată dintr-un bidon de plastic fără capac.
*
Din sufragerie
Ion Mericaş, maistru la Întreprinderea Laromet, e un grăsan vesel, cu ochi cenuşii, inexpresivi şi degetul arătător de la mîna dreaptă retezat de o raboteză pornită pe neaşteptate. Nevastă-sa, Marioara, lucrează ca magazionieră la Uniunea Artiştilor Plastici.
Umblă prin casă într-un capot pentru care o invidiază toate vecinele.
Cînd e întrebată de unde a făcut rost de pînza asta, cu modele atît de frumoase, le răspunde că i-a adus-o un pictor de la Paris, plecat în delegaţie la Luvru pentru a studia dacă s-ar putea face Tovarăşei un tablou în care să zîmbească mai misterios decît Gioconda.
În realitate, pînza e de la tablourile rămase în magazie de pe vremea lui Stalin.
Ieşite din circuit o dată cu Marele Învăţător al Popoarelor, a pus ochii pe ele Marioara.
Le-a desprins pînza din rame, a spălat-o şi şi-a făcut din ea mai multe capoate.
N-a îndrăznit s-o folosească pentru o rochie.
Ieşind cu ea pe stradă, ar fi putut s-o întîlnească autorul tabloului şi, recunoscînd pînza, ar fi acuzat-o de atentat la moştenirea culturală.
Nu de alta, dar pictura n-a ieşit bine la spălat.
Un perete al sufrageriei lor dintr-un bloc turn din Drumul Taberei e acoperit de un dulap uriaş, clădit din lemn de stejar. Rafturile lungi, căptuşite cu hîrtie, susţin cu succes colecţiile de figuri de porţelan ale maistrului Mericaş.
Atrag atenţia, îndeosebi, colecţia de beţivi clasa a doua şi cea de păsări cîntătoare fără cioc.
*
Muribundul sănătos
Pe şosea maşinile se dau la o parte din calea unei Salvări care fulgeră năprasnic din girofar şi şuieră isteric din sirenă.
Prin lumina galbenă a ferestrelor se văd surorile aplecate asupra tărgii.
Cei din maşini urmăresc Salvarea cu o strîngere de inimă.
Îşi imaginează targa pe care stă lungit muribundul, ţinut în viaţă de aparate.
Înăuntru e, într-adevăr, un bărbat lungit pe targă şi înconjurat de aparate.
Nu e muribund.
Dimpotrivă, plesneşte de sănătate.
E un om de afaceri, care trebuie să ajungă urgent la Bucureşti, unde-l aşteaptă o partidă de poker.
Deoarece elicopterul e ocupat cu transportarea asistentei personale de la Bucureşti la Predeal, a apelat la Salvare pentru a putea răzbi prin aglomeraţia de pe DN1.
Contra unei sume frumuşele, Salvarea îl duce pe post de muribund.
Iar surorile stau aplecate asupra lui pentru a li se vedea sînii.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează